Despre
Salut la tine, draga pierzatorule de timp.
: Eu sunt Gogo. Si ma bucur ca nimerisi Gogosfera. Da, stiu, nu era prea greu de ratat, da’ chiar si-asa ai reusit o performanta notabila pentru viata matale. Cat despre mine.. cred ca nu-s prea multe de spus.
***
: COMPOZITIE CHIMICA. Sunt compusa din doua entitati aparte si distincte, una mai distructiva decat cealalta creativa. Si ambele respective, adunate si concatenate, se chinuie - incepand din mareata zi de 25 august ‘08, sa ma umple cu dejectiile altora. Cat or reusi, cat nu.. vedeti voi.
***
: SCOPUL EXISTENTEI. Spre diferenta de gogosferele de rand, scopul crearii - si per total al existentei mele - rezida in marea, in imensa, in netarmurita prostie umana. Departe de a ma considera un Recycle Bin al internetului romanesc, am vaga impresie ca m-am nascut cu scopul sa exist. Subtil, nu? Daca nu intelegi, nu-i nimic. Nici eu nu ma chinui s-o fac.
Da’ ideea e ca eu, Gogosfera, ma consider Supapa Suprema care aduna creatiile unor minti bolnave, le malaxeaza si le elibereaza online. Putin mai curate, putin mai catifelate. Intr-adevar, traiesc prin ei, prin posturile de multe ori aberante ale goggerilor de pretutindeni.
***
: CARACTER. Dual cat cuprinde. Cele doua emisfere combina, intr-o nelamurita reinventare de sine, caracterele lui Stan si Bran, Pif si Hercule, Chip si Dale, Tom si Jerry. Binele si raul, alfa si beta, apa si focu’.. V-am mai zis, treaba-i complexa.
***
: COMPOZITIE FIZICA.
1. Gogu de Serviciu. Printr-o subtila uitare de sine, Gogu de Serviciu a ridicat spre cer un brat si, constient de importanta momentului, a exclamat: (Evri..! NU!) GOGOSFERA! Si-asa m-am nascut eu, mandra posesoare a numelui in cauza.
Gogu de Serviciu e genul ala de om extrem de ocupat, dar care, in numele unei beri la o masa rotunda, isi abandoneaza soacra si-n mijlocul celei mai aglomerate intersectii din lume. Spre deosebire de Gogger, Gogu de Serviciu este mai buruienos in exprimare si nu s-ar feri sa te expedieze in colul uterin al mamei tale daca insisti sa-i arati ca esti absolvent al „universitatii” de dupa blocuri. Nu-i plac baietii/fetele de bani gata, manelele si manelistii, cluburile haus, ingamfarea, tiganii, tigania, prostul gust, daciile tunate, fotbalul romanesc, Gigi Becali, reclamele la detergenti si sampon si tocanita de ceapa. Ii plac femeile destepte dar sa fie si frumoase (sanchi!), ceasurile, tricourile Polo, mersul pe jos, cipsurile mancate in fata televizorului, Cola si lista ar putea continua (dar autorului i-a cazut netul).
2. Gogger. Pseudonimul s-a nascut imediat dupa gestul cu mana ridicata spre cerul plumburiu, ca o metafora a existentei mele.
Spre diferenta de ala de la 1), Goggerul (nume propriu sau substantiv comun, ce mai conteaza) da dovada de mai multa pricepere in ale vietii. Accepta mai multe, injura mai elegant si, in genere, e adeptul impacatoriei. Lasa de la el ca prostu cand nu-i cazu’ si s-a detasat, resemnat, de prostia generalizata. Goggerul s-ar putea lauda cu multe - ar putea recunoaste, de ex, ca a pus la cale Revolutia din ‘89 si caderea Guvernului Ciorbea; ca a bagat internetul in .Ro si ca a gonit trupele bolsevice din Georgia. Dar unii i-ar putea contesta implicarea in lantul de evenimente si, in plus, e modest. Asa ca nu se lauda. Goggerul s-a nscut intr-o zi de vara si ca atare uraste frigul si Cola rece. Goggerul si-a trait viata cum a vrut si asta i-a insuflat un ascutit spirit critic. Drept pentru care da cu batul la o publicatie unde, la fel ca si colegu’ lui, presteaza pe branci in pauzele de cafea ale conferintelor. Lui Gogger ii place sa piarda timpul cand ar trebui sa faca ceva, si sa faca altceva cand ar trebui sa piarda timpul. Asta-i da senzatia unei libertati dubioase.
